1. De ce-i amară rugăciunea,
Cu gust sărat din mii de lacrimi?
De ce-mi încrețește fruntea rugăciunea,
Lăsând în urmă numai gânduri și patimi?

2. Voi îmi spuneți: „Roagă-te,
Că Dumnezeu te-aude și răspunde!”
Dar cum să mă mai rog când, de atâta vreme,
Strig către cer și cerul nu răspunde?

3. Îmi spuneți: „Roagă-te mai mult,
Ai să-L simți, ai să-I auzi chemarea!”
Dar eu mă rog până rămân fără cuvinte,
Și tot nu simt decât tăcerea.

4. Când mă aplec în genunchi, cu glasul tremurând,
Rostind cuvinte de milă apăsătoare,
Încerc să deschid cerul cu un strigăt arzând,
Dar el rămâne închis cu lacăt și zăvoare.

5. Cum să mai cer eu îndurare,
Când mă chinui de ani de zile?
Cum îmi spuneți că rugăciunea-mi va da răspuns,
Când eu mă rog și nu primesc nici semne?

6. De ce-mi spuneți să strig mai tare?
Când am strigat, ce-am câștigat?
Mi-ați spus că Dumnezeu îmi va răspunde,
Dar glasul meu doar s-a stins și a secat.

7. Din genunchi m-am ridicat, cu fața către zid,
Precum Ezechia, când s-a întors spre perete,
Și am continuat să mă rog, deși eram sleit,
Cu buzele uscate, tremurând și încete.

8. Pe chipul meu curgeau șiroaie,
Cuvinte înecate-n plâns și sare,
Iar voi îmi spuneți că, dacă mă rog,
Voi simți în mine-o sfântă alinare.

9. Dar n-am simțit niciun fior,
Nicio moleculă cum vibrează, niciun semn,
N-am auzit în întuneric: „Iată-Mă!”,
Ci doar ecoul glasului meu solemn.

10. Singur într-o cămăruță, în noapte,
Aerul greu parcă mă sufoca,
Tăcerea îmi apăsa pieptul ca o piatră,
Iar fiecare rugăciune se pierdea.

11. În ureche îmi țiuia secundarul: unu, doi, trei,
Și timpul mergea înainte, fără milă,
Iar eu mă rugam, așa cum voi mi-ați spus,
Dar peste mine se lăsa aceeași liniște sterilă.

12. De ce o rugăciune este grea?
De ce nu trece nici măcar de tavan?
De ce-mi spuneți că mă apropie de El,
Când eu rămân tot singur, an de an?

13. Din genunchi, din picioare sau cu fruntea la perete,
Eu încerc, cum voi îmi spuneți, iar și iar,
Dar nimic nu scoate inima mea din jar,
Și cerul tot rămâne rece și amar.

14. De ce o lăudați neîncetat
Și-mi spuneți că ea mă leagă de Cel întrupat?
Când eu n-am simțit nimic din ce mi-ați povestit,
Nici măcar o clipă în care să fi știut: „M-a auzit.”

15. Îmi spuneți că El este aproape,
Că trebuie doar să cred și să mai stau,
Dar eu de-atâta timp Îl caut printre șoapte
Și, dacă este-aici, eu nu știu cum să-L aflu.

16. Mi-am lăsat inima în jale, jos, în valea grea,
Și m-am împăcat cu gândul că poate cerul tace,
Poate că pentru mine rugăciunea nu mai poate schimba ceva,
Dar poate Dumnezeu lucrează chiar și când eu nu văd ce face.

17. Iar cerul plumburiu chema norii peste mine,
Și ploaia mă uda până în suflet,
Voi îmi spuneți: „Mai roagă-te, va fi bine”,
Dar cât să mai cred când nu se schimbă nimic în cuget?

18. Am să merg tăcut prin lume, acceptând că cerul tace,
Poate într-o zi un soare blând mă va usca,
Poate voi înțelege de ce rugăciunea nu-mi mai face
Decât să-mi amintească de ceea ce nu pot afla.

19. Și totuși, într-o noapte, iar pe genunchi mă plec,
Deși nu mai aștept nimic, deși nu mai știu ce să cer,
Și spun: „Dacă Tu exiști, mai încerc o dată să Te chem”,
Apoi mă uit spre fereastră și tac, privind spre cer.

20. Nu pentru că voi mi-ați spus că sigur El răspunde,
Nu pentru că mi-ați promis că am să simt ceva,
Ci pentru că undeva, sub toate rănile profunde,
Mai este-un fir subțire care nu mă lasă să renunț la ea.

21. Mai încerc o dată. Apoi încă o dată.
Chiar dacă nu aud, chiar dacă nu văd,
Căci dacă Dumnezeu există cu adevărat,
Nu vreau să plec înainte să aflu cine este El.

22. Iar dacă voi mă întrebați: „De ce te mai rogi?”
Voi spune: „Nu pentru că voi mi-ați spus că trebuie,
Ci fiindcă, după atâta tăcere, încă vreau să știu
Dacă dincolo de cerul mut chiar este Cineva care mă vede.”

23. Și poate răspunsul nu va veni când îl aștept,
Poate nu va fi un glas, ci doar o pace grea,
Dar am să mai bat o dată la ușa cerului, încet,
Până când voi ști că Dumnezeu, de fapt, lucra.

24. Căci voi mi-ați spus: „Roagă-te. Dumnezeu răspunde.”
Iar eu v-am răspuns: „M-am rugat. Și cerul tace.”
Dar dacă tot mai am puterea să întreb și să-L caut,
Am să mă rog din nou, până când, într-un fel, El va răspunde.